In autobus, in drum spre liceu pe la jumatatea drumului, s-a urcat un nevazator. Un tanar, parea de liceu, cu ochelari de soare pe ochi si baston alb in mana. Mi-am spus ca si el are aceeasi destinatie ca si noi. La coborare colegii mi-au spus ca ar trebui sa il urmam, sa nu ne mai incurcam de unii singuri pe strazile intortochiate, dar mergea prea incet asa ca am luat-o inainte. La liceu forfota mare, personalul misuna pe coridoare, profesorii se pregateau de ore, tinerii cu maini intinse in aer cautau directii,  se sprijineau incet si cautau noi repere, iar noi, stateam deoparte.

Am inceput si discutiile. Desi colegii mei erau cate doi cu fiecare grup, eu eram singur. A fost mai bine asa, pentru ca mi-am persmis sa conduc discutiile cum credeam eu ca e mai bine. Primul grup a fost de 5 persoane si au mai urmat inca doua grupuri de 11 copii. Aproximativ jumatate din ei aveau probleme grave sau nu vedeau deloc, dar acest aspect nu ii impiedica sa fie curiosi si plin de entuziasm.

Am vrut sa-i cunosc intr-un mod diferit, sa ii inteleg cat mai bine, de aceea i-am intrebat despre visele lor, despre dorinte. In grupul al doilea s-a aflat copilul din autobus. M-am bucurat tare mult sa-l vad si eram curios de visele lui, de aspiratiile lui. Cand i-a venit randul a spus, cu o engleza simpla, dar clara “My dream is to fly, but I can’t…because I am blind”. Mi-a placut tare mult vocea lui si modul cum a spus-o. Dupa ce a terminat de vorbit, i-am spus ca orice vis este posibil si ca nu trebuie sa renunte niciodata la el, poate ca nu va pilota un avion comercial, dar insotit de un copilot cu siguranta va reusi. A fost un grup minunat, privirile si zambetele lor m-au facut sa ma simt minunat. Am auzit si vise marete, “vreau sa fiu milionar, sa am o casa mare, sa fiu fotbalist” si sunt convins ca multi dintre ei isi vor trai visele.

O zi intr-o astfel de scoala este o adevarata experienta de viata, pe care ar trebui sa o traiasca fiecare din noi macar o data. O comunitate restransa, de multe ori marginalizata si neinteleasa, isi traieste viata dupa reguli proprii, ghidandu-si pasii cu un baston alb de un metru jumatete. Pentru ca nu vad rautatea din jur prin lumina ochilor, bunatatea se simte in relatiile dintre copii, iar cei care vad cat de putin ii ajuta si ii ghideaza pe cei complet orbi, oferindule o mana sigura. De prea putine ori am vazut maine intinse spre cei intunecati pentru a le oferi o directie in viata. Visele pentru ei au alte dimensiuni, pentru ca idealurile lor nu sunt Mecedesurile, hainele de firma sau telefoanele cu touch screen. Pentru ei visele sunt sentimentele, sunt cuvintele potrivite, sunt familia, sunt muzica, sunt lucrurile care trebuie sa conteze.

Din cand in cand poate ar fi bine sa inchidem si noi ochii, macar cateva minute si sa ne gandim la ceea ce conteaza cu adevarat, la ceea ce trebuie visat. In plus vederea este doar unul din cele 6 simturi…

“Live your dreams”

Din fericire insa, nu banii fac lumea sa se invarta, desi se tot chinuie capitalistii sa dea aceasta impresie. Miscarea e de la sine, e din energia degajata de Pamant, de EL, din strafundul lui, iar daca ar fi sa fiu putin romantic, vine chiar din sufletul acestuia. Daca toata aceasta energie a sufletului face Pamantul sa se roteasca, mai mult teoretic decat practic, automat face sa se roteasca si stelele. Dar ce ne lipseste noua sa ne rotim. Ne-o fi lipsind sufletul, ne-o fi lipsind energia, sau simplul fapt ca nu suntem rotunzi ne impiedica de la o miscare circulara.

Eu spun ca totul vine de la suflet, din interior. Ce-i drept, ratiunea joaca si ea un rol crucial, pentru ca fara ea nu am stii cum sa ne folosim de suflet. Sa presupunem ca ratiune, ca oameni normali ce suntem, o avem cu totii, mai buna sau mai rea, mai multa sau mai putina, atunci ne ramane lucrul cu sufletul. Acesta trebuie sa fie energia noastra, sistemul ce ne face sa ne invartim pe noi si sa invartim si lumea. Dar miscarea de revolutie nu este posibila decat cu o anumita cantitate de energie interioara, iar energia se degaja doar atunci cand sistemul intern este la capacitatea optima.

Cum trebuie sa fie un sistem interior, un suflet, la capacitate optima. Trebuie sa fie implinit, trebuie sa fie alimentat cu materia necesara, pentru ca magma are nevoie de energie si forte pentru a pune in miscare intregul. Eu cred ca tot acest mecanism, complicat la suprafata, se bazeaza pe un principiu simplu, care se poate vedea exemplificat in multe modele din natura. Lasand deoparte limbajul putin stiintific, as vrea sa prefigurez concluzia: Pentru o miscare completa, constanta, avem nevoie de un suflet implinit. Banii nu sunt energia care face miscarea, desi poate vom cumpara cu ei cablurile de alimentare si un tranzistor. Materiile prime ce le punem pe foc, sunt dorintele, visele, pasiunile. Banii vin si pleaca, iar suma de azi, nu te va multumi maine, pentru ca am devenit societate de consum, in care principiul miscarii se bazeaza pe mancare, ca energie de miscare. Ciudat fapt, pentru ca mie dupa fiecare masa imi vine sa ma intind si sa inchid ochii.

Eu am decis sa imi remunerez pasiunile. Poate nu le pot cota la bursa, dar un lucru e sigur, nu vor fi afectate de fluctuatiile cursului. Eu ma ghidez dupa dorinte si vise, pentru ca ele imi dau energiea ce face pana si un bat sa se invarta. S-a invartit asa de bine, incat am primit un cec pe care scria urmatoarea suma: fericire, satisfactie, motivatie.

“Live your dreams”

“Live your dreams”

“- Tu trebuie sa-ti traiesti povestea ta…Drumurile Fantaziei nu le poti gasi decat prin dorintele tale. Si nu poti trece decat de la o dorinta la alta. Ceea ce nu iti doresti iti ramane inaccesibil. Si nu-i de ajuns sa pleci dintr-un loc intr-altul. Trebuie sa tinzi spre altul. Trebuie sa te lasi condus de dorintele tale. Fa ceea ce vrei, dar asta inseamna sa faci ceea ce e adevarata vointa. E taina ta cea mai profunda pe care n-o cunosti.
- Si cum o descopar?
- Mergand pe calea dorintelor, de la una la alta si ea te va duce la adevarata misiune.”

“Live your dreams”